Trăim într-o ţară în care se ia de unde ar trebui să rămână la fel si se adaugă acolo unde ar trebui să se scadă sau măcar să stagneze. Observ că tot mai mulţi ministri suferă de Alzheimer şi uită de toate planurile de reformare ale României Minunate pe care le-au promis când au depus jurământul...
Spre exemplu, un subiect care supără şi discriminează partea feminină este indemnizaţia şi concediul de maternitate al acestora. Vorbim în emisiunile TV că nicăieri în ţările europene nici nu se acorda concediu de maternitate de 2 ani sau nu se acordă deloc. CORECT. Dar acele ţări s-au dezvoltat foarte mult şi le oferă proaspetelor mămici un loc unde să îşi lase copii. La noi, o creşă privată poate costa mai mult de 600de lei-lunar, iar o bonă costă de la 900lei şi poate atinge chiar şi suma de 1200 lei. Şi te gândeşti că salariu minim pe economie în 2010 este de 600lei. Nu cred că mai trebuie să efectuăm calcule să vedem cum s-ar descurca o familie în care ambii părinţi au un salariu minim pe economie.
Cu câteva luni în urmă, ministrul Botiş făcea nişte declaraţii halucinante: creşteri salariale de 43%, un program flexibil pentru mamele care au un copil sub 7 ani şi apoi gafează puternic când greşeşte votul pentru TVA, iar acum taie şi spânzură tot ce a mai rămas din respectul pentru populaţie. Până la urmă, nasterea este un serviciu făcut societăţii şi ar trebui "plătit" ca atare.
Se tot vorbeşte de construcţia unor creşe...mai bine le-aţi ridica şi apoi poate vor veni şi mamele să îşi aducă copii.
Am auzit astăzi un argument de ce proaspetele mămici nu îşi pot lăsa copii cu părinţii: vârsta de pensionare a crescut la 65 de ani, iar asta ar însemna ca o femeie să aibă un copil pe la vârsta de 40 de ani astfel încât să îşi lase copilul cu parinţii. Din punct de vedere al metabolismului, la vârsta de 40 de ani nu mai este recomandat să ai un copil....mă întreb unde vom ajunge.
Îmi doresc să nu se aprobe această lege şi să nu mai aud la televizor sondaje aberante cum că proaspetele mămici ar vrea să se întoarcă la serviciu după 6 luni de la naştere.....Sunt curioasă oare maine ce vor mai născoci şi ce legii lipsite de bun-simţ vor mai dori să implementeze iluştrii noştri miniştri...
Si mai nou, în anul 2011, când se va naşte un copil, mama acestuia va primi din partea guvernului BOC un pachet promoţional din care aceasta are dreptul să aleagă...ori va sta acasă în concediu fără plată sau îşi va lăsa copilul de un an singur acasă şi se va intoarce la serviciu.MEMORABIL!!!!!!!!
Şi poate în 10 ani vom avea creşe aşa cum am avut şi autostrăzi.

Freakin’ brilliant!

Aşa-i în tenis, aşa-i şi-n gazetărie...

"Gazetarul acesta este mai înainte de toate, un scriitor. Un condei absolut extraordinar, unul dintre cele mai puternice condeie literare din ultimul deceniu." spunea Nicolae Manolescu despre Cristian Tudor Popescu. Cristian Tudor Popescu este gazetarul care scrie doar în momente în care ceva îl deranjeaza sau ceva îl determină sa scrie. Nu este genul de om care ar putea să scrie în orice clipă, şi cum trăim intr-o ţară în care mereu există ceva ce nemulţumeşte, el scrie mereu.

Cu toate aceste, Cristian Tudor Popescu este un om al propoziţiilor scurte şi al ascensiunii jurnalistice. este jurnalistul care puncteaza la fiecare articol până când câştigă toate seturile detaşat. E simplu, îl apreciezi sau îl critici.

În toţi aceşti ani, C.T.P a devenit o marcă şi momentan, una care se vinde intr-o ţară în care criza financiară este titlul tuturor articolelor.

Găsim în jurnalistul C.T.P şi o oarecare melancolie.Recunoaşte că nu scrie la calculator, cu toate că a prins era în care tehnologia reprezintă totul.Şi aceiaşi melancolie o gasim şi în momentul în care afirmă că a devenit un fel de "mit mediatic", cu care duşmanii săi tradiţionali s-au obişnuit şi au început să accepte fiecare lovitură. Poate de aceea, jurnalistul iubeşte atât de mult tenisul.Poate, prin fiecare lovitură, reuşeşte să înscrie şi atunci când nu scrie. Consumă tenisul ca pe un drog, iar dacă nu îl foloseşte devine irascibil.

Dacă din anul 1997, C.T.P se află în fruntea jurnaliştilor din România, în anii 90 era un inclasabil. Era mediana dintre gazetarii violenţi şi occidentalii de buna factură şi de fineţe. Asta, pentru că deţine o ironie greu de egalat. În unele editoriale simţi acel iz de umor negru tipic britanicilor.

Din nou, C.T.P are regrete. Este întristat de acei 95% din oamenii care îl apreciază şi îi spun: "V-am văzut la televizor". Şi-ar găsi mulţumirea dacă o fată de 18 ani l-ar felicita pentru ultimul editorial sau dacă a găsit în el un gând pentru viitor. Şi ar fi fericit, dacă tot ce ar spune el ar putea fi luat uneori ca atare, fără a căuta profunzimea sau fără a analiza fiecare frază spusă sau scrisă de el.

Cristian Tudor Popescu şi-a conturat haina de jurnalist în timp. Prima oară a intrat în Casa amurgului roşu în anul 90.Era privit cu teamă, ură şi precum un soi de inger exterminator. Şi-a început scriitura cu un articol pentru preşedintele Ion Iliescu, intitulat "Dar-uri". Acum, ziaristul îl consideră "bine-intenţionat, dar naiv", "adolescentin".

Dar dintre toate premiile obţinute în viaţa sa, cele mai importante sunt cei doi băieţi ai săi. Recunoaşte că a devenit o persoană efectivă, în loc de afectivă şi de multe ori vorbeşte prin intermediul ştirilor. Asta pentru că timpul pe care îl ai la dispoziţie să îţi arăţi dimensiunile de jurnalist se măsoară în 25 de minute.

Ne va ajuta Parkour sau nu?

Peste tot se vorbeşte de T.V.A, Băsescu în război cu Boc şi despre cum va arăta un nou plan anticriză.
După ce acum câteva săptămâni, T.V.A-ul a fost majorat cu 5%, acum politicienii se ceartă dacă vor reveni la cel anterior sau îl vor păstra pe cel actual. Până atunci se vorbeşte de impozitarea progresivă. Dar, pentru o mare parte din români, se pare că majorarea T.V.A-ului nu mai reprezintă o problemă. Soluţia a fost găsită: le ridicăm economia bulgarilor. Românii au făcut un fel de studiu de piaţă şi au observat că preţurile de la vecinii noştri sunt mult mai mici. Să tragem o linie şi să analizăm. Românii merg la mare în Bulgaria, merg la cumpărături şi în curând vom învăţa şi limba lor ca să ne găsim ceva mai profitabil de muncă. Şi dacă T.V.A-ul va fi redus, asta nu înseamnă că trebuie să ne bucurăm prea tare. Se vor impozita pensiile. Şi ei săraci, nu prea au cum să meargă să facă piaţa în Bulgaria.
Poate toţi politicienii noştri ar trebui să înveţe să practice sportul extrem "Parkour". Este un sport care te ajută să treci peste orice obstacol, prin găsirea celui mai eficient mod. Sau să citească despre Armin Dahl, care aşa a ajuns celebru. Cât de greu poate fi să ajungi din punctul A în punctul B, când ai atâţia oameni care să te ajute? De ce există consilieri pe probleme economice, sociale sau pentru probleme de securitate....???

Încă un LA REVEDERE

Când eram mică, atât mama cât şi tata mă obligau să urmăresc "Teleenciclopedia". La început nu mi-a plăcut, doar din simplul motiv că eram obligată. Apoi, treptat am început să realizez că puteam să descopăr, prin ea, cu paşi mici, lumea în care trăiesc. Şi am început să o urmăresc în fiecare duminică, dar fără niciun fel de presiuni. Prima mea "iubire" a fost Florian Pittiş, care cu glasul răguşit m-a fascinat.
Mai târziu, am descoperit şi alte voci care te făceau să tresari. Acea voce a fost Lucia Mureşan. Îmi notam pe foi tot ce mi se părea interesant şi îmi aduc aminte că la un moment dat, renunţam la joaca de-a faţa-ascunsă de pe uliţa bunicii pentru a intra în casă să urmăresc emisiunea. Ştiam că din nou voi simţi că explorez lumea şi voi primi explicaţii pentru tot ce este in jurul meu. Mă simteam ca şi când l-aş fi avut alături pe Cristofor Columb sau Leonardo Da Vinci...
Recunosc, că poate nu ar trebui tocmai eu să vorbesc despre asta, pentru că nu pot afirma că m-am născut, copilărit şi maturizat cu vocea şi emisiunea celor doi. Din fericire, în copilăria mea am prins desene animate, filme, emisiuni şi nu doar "Veronica" şi "Teleenciclopedia". Şi cu toate acestea, cele două voci mi-au marcat copilăria. Florian Pttiş ne-a părăsit acum trei ani şi astfel s-a pierdut o mare personalitate a muzicii, culturii, televiziunii şi radio-ului românesc.
Acum, s-a stins şi Lucia Mureşan, o persoană apreciată de către colegii de breaslă, de studenţii pe care i-a avut "sub tutelă". Încet, încet se vor pierde toate vocile care trezeau în noi amintiri frumoase şi care ne-au ănvăţat multe, fără măcar să remarce acest lucru.

IRON MAN2

În seara aceasta, în loc să profit de intrarea gratuită pe care o aveam la filmul "Iron Man 2" am rămas la Universitate la serile FJSC unde invitatul a fost nimeni altul decât Adelin Petrişor. O prezenţă cât se poate de importanta pentru nişte bieţi studenţi care vrem să ne construim încet, încet o carieră în "d-ale presei".Spun aşa pentru că suntem foarte puţini care ştim exact ceea ce vrem să facem şi după parerea mea suntem şi puţini cei care vom reuşi sau care din cauza puţinei pâinii pe care o vom câştiga ne vom călca poate visul în picioare.Trecând peste această introducere, revin la subiect.Adelin Petrişor. O persoană care încă mai crede că la un moment dat în România se va face jurnalism de calitate şi care are o speranţă în noi, generaţia aceasta care toată lumea speră să revoluţioneze lumea. Nu vom face asta. Vom fi ca toţi ceilalţi şi vom încerca să ne câştigăm existenţa pentru că asta suntem învăţaţi de societatea în care trăim. De la părinţii care, nu mereu îşi susţin copii pentru a face ceea ce consideră vocaţia lor în viaţă, până la profesorii care îţi calcă în picioare (la propriu)toate acele mărunţişuri de vise pe care ţi le-ai creat. E greu ca în societatea de azi să mai schimbi ceva. Este o societate în care suntem învătaţi să supravieţuim şi în care nu contează ceea ce facem sau cum o facem important este să câştigi bine. Nu contează că ai avut nişte principii pe care ai zis că nu le vei încălca niciodată, nu contează că ajungi să fii corupt şi să minţi întregi mase de oameni pentru a câştiga mai bine şi pentru aţi permite să ieşi un pic din mizeria de ţară în care ne târâm ca nişte şobolani.

just memories

Astăzi am devenit oarecum nostalgică...şi asta din cauza vremii care s-a năpustit peste ale noastre meleaguri!Mi-am adus aminte de zile de vară...de fapt, mi-am adus aminte de mare şi în mod normal de Vama Veche!Nu am să vă reţin prea mult...vroiam decât să postez o melodie şi trebuia să îi fac o mică introducere!Aşa că audiţie plăcută!