"Gazetarul acesta este mai înainte de toate, un scriitor. Un condei absolut extraordinar, unul dintre cele mai puternice condeie literare din ultimul deceniu." spunea Nicolae Manolescu despre Cristian Tudor Popescu. Cristian Tudor Popescu este gazetarul care scrie doar în momente în care ceva îl deranjeaza sau ceva îl determină sa scrie. Nu este genul de om care ar putea să scrie în orice clipă, şi cum trăim intr-o ţară în care mereu există ceva ce nemulţumeşte, el scrie mereu.
Cu toate aceste, Cristian Tudor Popescu este un om al propoziţiilor scurte şi al ascensiunii jurnalistice. este jurnalistul care puncteaza la fiecare articol până când câştigă toate seturile detaşat. E simplu, îl apreciezi sau îl critici.
În toţi aceşti ani, C.T.P a devenit o marcă şi momentan, una care se vinde intr-o ţară în care criza financiară este titlul tuturor articolelor.
Găsim în jurnalistul C.T.P şi o oarecare melancolie.Recunoaşte că nu scrie la calculator, cu toate că a prins era în care tehnologia reprezintă totul.Şi aceiaşi melancolie o gasim şi în momentul în care afirmă că a devenit un fel de "mit mediatic", cu care duşmanii săi tradiţionali s-au obişnuit şi au început să accepte fiecare lovitură. Poate de aceea, jurnalistul iubeşte atât de mult tenisul.Poate, prin fiecare lovitură, reuşeşte să înscrie şi atunci când nu scrie. Consumă tenisul ca pe un drog, iar dacă nu îl foloseşte devine irascibil.
Dacă din anul 1997, C.T.P se află în fruntea jurnaliştilor din România, în anii 90 era un inclasabil. Era mediana dintre gazetarii violenţi şi occidentalii de buna factură şi de fineţe. Asta, pentru că deţine o ironie greu de egalat. În unele editoriale simţi acel iz de umor negru tipic britanicilor.
Din nou, C.T.P are regrete. Este întristat de acei 95% din oamenii care îl apreciază şi îi spun: "V-am văzut la televizor". Şi-ar găsi mulţumirea dacă o fată de 18 ani l-ar felicita pentru ultimul editorial sau dacă a găsit în el un gând pentru viitor. Şi ar fi fericit, dacă tot ce ar spune el ar putea fi luat uneori ca atare, fără a căuta profunzimea sau fără a analiza fiecare frază spusă sau scrisă de el.
Cristian Tudor Popescu şi-a conturat haina de jurnalist în timp. Prima oară a intrat în Casa amurgului roşu în anul 90.Era privit cu teamă, ură şi precum un soi de inger exterminator. Şi-a început scriitura cu un articol pentru preşedintele Ion Iliescu, intitulat "Dar-uri". Acum, ziaristul îl consideră "bine-intenţionat, dar naiv", "adolescentin".
Dar dintre toate premiile obţinute în viaţa sa, cele mai importante sunt cei doi băieţi ai săi. Recunoaşte că a devenit o persoană efectivă, în loc de afectivă şi de multe ori vorbeşte prin intermediul ştirilor. Asta pentru că timpul pe care îl ai la dispoziţie să îţi arăţi dimensiunile de jurnalist se măsoară în 25 de minute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu