Încă un LA REVEDERE

Când eram mică, atât mama cât şi tata mă obligau să urmăresc "Teleenciclopedia". La început nu mi-a plăcut, doar din simplul motiv că eram obligată. Apoi, treptat am început să realizez că puteam să descopăr, prin ea, cu paşi mici, lumea în care trăiesc. Şi am început să o urmăresc în fiecare duminică, dar fără niciun fel de presiuni. Prima mea "iubire" a fost Florian Pittiş, care cu glasul răguşit m-a fascinat.
Mai târziu, am descoperit şi alte voci care te făceau să tresari. Acea voce a fost Lucia Mureşan. Îmi notam pe foi tot ce mi se părea interesant şi îmi aduc aminte că la un moment dat, renunţam la joaca de-a faţa-ascunsă de pe uliţa bunicii pentru a intra în casă să urmăresc emisiunea. Ştiam că din nou voi simţi că explorez lumea şi voi primi explicaţii pentru tot ce este in jurul meu. Mă simteam ca şi când l-aş fi avut alături pe Cristofor Columb sau Leonardo Da Vinci...
Recunosc, că poate nu ar trebui tocmai eu să vorbesc despre asta, pentru că nu pot afirma că m-am născut, copilărit şi maturizat cu vocea şi emisiunea celor doi. Din fericire, în copilăria mea am prins desene animate, filme, emisiuni şi nu doar "Veronica" şi "Teleenciclopedia". Şi cu toate acestea, cele două voci mi-au marcat copilăria. Florian Pttiş ne-a părăsit acum trei ani şi astfel s-a pierdut o mare personalitate a muzicii, culturii, televiziunii şi radio-ului românesc.
Acum, s-a stins şi Lucia Mureşan, o persoană apreciată de către colegii de breaslă, de studenţii pe care i-a avut "sub tutelă". Încet, încet se vor pierde toate vocile care trezeau în noi amintiri frumoase şi care ne-au ănvăţat multe, fără măcar să remarce acest lucru.

IRON MAN2

În seara aceasta, în loc să profit de intrarea gratuită pe care o aveam la filmul "Iron Man 2" am rămas la Universitate la serile FJSC unde invitatul a fost nimeni altul decât Adelin Petrişor. O prezenţă cât se poate de importanta pentru nişte bieţi studenţi care vrem să ne construim încet, încet o carieră în "d-ale presei".Spun aşa pentru că suntem foarte puţini care ştim exact ceea ce vrem să facem şi după parerea mea suntem şi puţini cei care vom reuşi sau care din cauza puţinei pâinii pe care o vom câştiga ne vom călca poate visul în picioare.Trecând peste această introducere, revin la subiect.Adelin Petrişor. O persoană care încă mai crede că la un moment dat în România se va face jurnalism de calitate şi care are o speranţă în noi, generaţia aceasta care toată lumea speră să revoluţioneze lumea. Nu vom face asta. Vom fi ca toţi ceilalţi şi vom încerca să ne câştigăm existenţa pentru că asta suntem învăţaţi de societatea în care trăim. De la părinţii care, nu mereu îşi susţin copii pentru a face ceea ce consideră vocaţia lor în viaţă, până la profesorii care îţi calcă în picioare (la propriu)toate acele mărunţişuri de vise pe care ţi le-ai creat. E greu ca în societatea de azi să mai schimbi ceva. Este o societate în care suntem învătaţi să supravieţuim şi în care nu contează ceea ce facem sau cum o facem important este să câştigi bine. Nu contează că ai avut nişte principii pe care ai zis că nu le vei încălca niciodată, nu contează că ajungi să fii corupt şi să minţi întregi mase de oameni pentru a câştiga mai bine şi pentru aţi permite să ieşi un pic din mizeria de ţară în care ne târâm ca nişte şobolani.

just memories

Astăzi am devenit oarecum nostalgică...şi asta din cauza vremii care s-a năpustit peste ale noastre meleaguri!Mi-am adus aminte de zile de vară...de fapt, mi-am adus aminte de mare şi în mod normal de Vama Veche!Nu am să vă reţin prea mult...vroiam decât să postez o melodie şi trebuia să îi fac o mică introducere!Aşa că audiţie plăcută!

nice:)

noua moda:brusturii

Se pare că în unele tării, oamenii nu îşi vor mai face griji pentru ce vor pune pe masă pentru masa de prânz, ci îşi vor face griji că nu au destulă hârtie igienică la baie pentru toată familia.Citeam astăzi un articol despre criza economică din Cuba şi cât de puternic a fost aceasta afectată. După ce anul trecut a fost lovită de 3 uragane, care au adus pagube de zeci de miliarde de dolari, se pare că anul acesta Cuba nu va beneficia de câtă hârtie igienică are nevoie.Se pare că nu există bani pentru a putea fii cumpărate materialele prime din care poate fi făcută hârtia igienică.
Mi se pare un lucru umilitor.Sunt oamenii care îşi cumpără îngheţată poleită cu aur în valoare de 1.000 de dolari,ca să o mănânce şi există oamenii care nu vor avea hârtie igienică pentru că statul nu are banii pentru a o putea importa. Poate în câteva luni vor anunţa că nu mai pot beneficia nici de apă şi atunci totul va fi promiţător!
Sunt mult prea multe contraste în această lume...

de câteva săptămâni mă oripilează două spot-uri publicitare.Deci, am încercat să fac abstracţie de ele ori de câte ori apareau in grilele de publicitate ale unor canale de televiziune dar, am ajuns la concluzia că nu pot face aşa ceva."Poţi să-mi dai un pufulete?"deci...reclama cu dogface mi se pare aberantă şi nu are relevanţă absolut deloc.Chiar dacă acum ceva timp îi blamam pe cei de la q-fort pentru spot-urile lor pentru geamuri, se pare că cineva şi-a dorit foarte tare să le ia locul in clasamentul celor mai proaste reclame.Forma mi se pare foarte practică-este oare aceasta o replică pe care ai putea să o spui după ce capul tău s-a transformat intr-un cap de câine...mi se pare ridicol.Să nu luăm în considerare ideea reclamei şi pentru câteva clipe să urmărim doar personajele.Vocile sunt infiorătoare,iar ei nu au pic de talent.Dragi mei, dacă nu aţi reuşit să vă remarcaţi la vreo facultate de teatru, cu această reclamă aţi reuşit...felicitări!Numai că v-aţi distins ca nişte personaje pe care CNA-ul le-a interzis auditoriului până la orele 23.Şi sper ca la un moment dat să interzică reclama definitiv pentru că ,sincer, nu cred că o astfel de reclamă va face oamenii să cumpere pufuleţii.Să trecem să discutăm şi celălalt spot publicitar...nu ştiu dacă are vreun nume...reclama pentru curentul EMO.Glumesc ...are un nume bine ales headless.Sper că s-au gândit că oamenii îl vor percepe mot-a-mot.Stupidul om care încearcă să îşi cureţe o portocală şi ajunge să îşi taie capul.WWWOOOWWW.Şi totuşi omul fără cap dă dovadă de un optimism incurabil...cu toate că a ramas fără corp el îşi doreşte un pufulete.Bine zice Badea într-o emisiune de a lui...unele reclame reprezintă sincope de logică.După părerea mea umilă, aceste reclame ar trebui să li se pună bulina de 18 ani în momentul în care sunt difuzate.Imaginaţia unora călătoreşte tare departe ca să spun aşa.
Dar, în alte colţuri ale lumii iau naştere spot+uri absolut geniale, la care nu ai cum să aduci vreo injurie.Am găsit un astfel de spot pe un site şi este reclamş la vodka ABSOLUT.
Un singur lucru vă doresc:să nu vă regăsiţi în faţa televizorului când este vreo reclama la pufuleţii Gusto.:))

Nu trageţi domn Semaca....

să vă descriu decorul întâmplării...un parc,o pistă de hochei( sau aşa o denumesc eu pentru că este identică,numai că patinele s-au transformat în role,iar suprafaţa nu alunecă la fel de tare)...nişte copilaşii se joacă acolo,dar sunt absolut geniali...s-au gândit că dacă "tati" nu s-a mai obosit sa îi "avertizeze",ar putea ei singuri să îşi dea câte o lecţie!terenul de "hocheyroller" era prevăzut şi cu 2 porţi...logic nu?v-am spus nimic diferit de un teren normal,numai că aceste 2 porţi semanau mai mult a buncăre,deoarece nu erau nişte porţi externe,ci erau unele pitite in gardul ce înconjura terenul...la un moment dat,unul dintre cei 2 copii,ei fiind personajele principale ale acestei întâmplări,se "retrage" în buncăr pentru a se pregăti să apere acea lovitură decisivă a camaradului său...se aşează!Între timp prietenul său,îşi pregăteşte "degajarea"...stă foarte concentrat în faţa porţii,îşi poziţionează crosa şi loveşte...loveşte cu atâta putere încât pucul se opreşte din traiectoria lui fix în piciorul marelui portar..."portarul" cu acte în regulă,ia pucul în mână şi îl aruncă,numai că acesta greşeşte direcţia şi loveşte o fată fix în picior...apoi istoria se repetă...fiecare îşi ocupa poziţia...până când,eroul nostru adică marele portar strigă cât îl tin corzile vocale:"NU MAI TRAGE,NU MAI TRAGE",replică parcă ruptă din filmele lui Sergiu Nicolaescu cu domn Semaca şi Lăscărică...mai trebuia să spună că l-a ciuruit...şi îl înregistram pe piciul nostru ca un amator de filme ce crede în eroi care nu mor niciodată...sunt împuşcaţi şi tot apar după câţiva ani ca fiind iar personaje principale!Deci,după filmele domnului Nicolaescu se pare că avem şi noi un "Terminator" sau dacă nu,ceva asemănător!
Copiii aceştia se autopedepseau...dar erau tare simpatici.erau doar 2 şi ocupau cu stilul lor de joacă întreg terenul...cred că dimineaţă au făcut ochişori şi s-au gândit că este o zi perfectă să cucerească lumea...şi asta au făcut!În momentul în care puştiul a lovit-o pe fata respectivă,din dreapta mea,s-a auzit un râs isteric al unui tânăr ce stătea şi îi privea cu mare interes pe cei 2!şi uite aşa copilaşii au cucerit lumea,doar prin inocenţa lor!Pentru că fiţi siguri că în gestul piciului nu a fost nici cea mai mică intenţie de a răni pe cineva...el doar vroia să se impună în faţa prietenul lui care de mai multe ori l-a "ciuruit"...
Cât despre tânar,ce va pot spune...l-am văzut socializând cu unul dintre oamenii care se aflau pe teren şi pe care l-a întrebat de unde poate face rost de crose...ghiciti de ce???vroia să vină să se joace şi el...