Misoginismul-experienţă trăită până la extrem

Ştiţi cum este să ai un prieten misogin?voi, fetelor, care ştiţi asta, vă rog contactaţi-mă...de dimineaţă până seara aud cum noi, fiinţe sensibile suntem blamate de către aceste "specii" care din păcate nu sunt pe cale de dispariţie...nici măcar gripa porcină nu o să-i afecteze cu absolut nimic, doar ştim cu toate ce sunt bărbaţii la origini...
Dimineaţă, în drum spre locul unde nu de mult timp mi-am ancorat câte 9 ore pe zi din viaţa mea...misoginul îşi cere dreptul de bărbat şi singuri şoferi din trafic care îl încurcau să fie "regele şoselelor" erau femeile, şoferiţele...doar ele...ele stăteau în calea fericirii lui de a călca acceleraţia!
Bărbaţii din nou au atins perfectul, impecabili ca de fiecare dată.Astăzi, pentru misogin, nici măcar claxoanele exasperante ale şoferilor, subliniez şoferilor, nu erau deranjante,ba chiar cred că îi ofereau muzicalitate, nicidecum o asonanţă...dar dacă cumva o femeie îndrăznea să mângâie cu un deget volanul,se dezlănţuia misoginul...
Recunosc că noi,femeile greşim în trafic, dar asta nu le dă dreptul bărbaţilor să ne trateze ca nişte fiinţe umane inferioare. Diferenţele dintre bărbaţi şi femei la volan sunt destule:femeile sunt mai răbdătoare, mai delicate în ceea ce priveşte condusul sau chiar aş putea recunoaşte că este vorba de teamă, de panică!
...am să revin pe această temă...